Calitatea nu se declară.
Se asigură.

Testul de sub pod

Prima modalitate documentată de asigurare a calității: echipele de constructori și arhitecți erau așezate sub podul abia terminat, în timp ce armata Faraonului mărșăluia deasupra, în marș cadențat. Egiptenii știau că marșul cadențat (în rezonanță) creează presiune maximă pe structură.

Dacă podul ceda — dacă lucrarea nu era de calitate — constructorii mureau striviți sub propria operă. Un sistem de responsabilizare, să spunem, fără drept de apel.

Fochistul și nașterea standardului

Formalizarea modernă a principiilor vine tot dintr-o necesitate practică. Primele locomotive cu abur cereau alimentarea continuă a focarului de către un fochist — cu un debit constant și calculat: prea puțin însemna pierderea momentumului, prea mult ducea la supraîncălzire și explozie. Cum nu existau doi fochiști identici, în anii 1860 rata de mortalitate în rândul personalului de pe locomotive ajunsese la 30%.

Soluția a fost standardizarea: un set de reguli clare privind alimentarea focarului. Această soluție, aparent birocratică, a redus accidentele cu 97% — iar pe cele mortale cu 99%.

De maximă importanță, în toate domeniile

Astăzi, Asigurarea Calității nu mai este o opțiune, ci fundamentul oricărei activități responsabile: